– Elijah are dreptate, interveni R. Daneel. Ajută-ne, comisare, şi vom da uitării trecutul. Vorbesc în numele doctorului Fastolfe şi, în general, al oamenilor noştri. Desigur, dacă ai accepta să ne ajuţi doar pentru ca după aceea să ne trădezi, nu trebuie să uiţi că deţinem dovada vinei tale. Sper că înţelegi şi acest aspect. Este dificil pentru mine să îl menţionez.
– Nu voi fi condamnat? întrebă comisarul.
– Nu, cu condiţia să ne ajuţi. Lacrimile umplură ochii lui Enderby.
– Sigur că da. A fost un accident. Explică-le! Un accident. Am făcut ceea ce mi s-a părut corect.
– Dacă ne ajuţi, rosti Baley, atunci vei face ceea ce este corect. Colonizarea spaţială reprezintă unica salvare posibilă a Pământului. Îţi vei da seama de asta, dacă vei analiza problema fără prejudecăţi. Dacă vezi că nu reuşeşti, stai puţin de vorbă cu Fastolfe. Iar acum poţi începe să fii de ajutor, muşamalizând cazul R. Sammy. Declară că a fost un accident sau altceva. Închide dosarul!
Se sculă în picioare.
– Şi nu uita: eu nu sunt singurul care cunoaşte adevărul. Dacă încerci să scapi de mine îţi semnezi autodistrugerea. Tot Oraşul Spaţial ştie cine a fost ucigaşul. Ai înţeles asta, da?
– Nu mai este necesar să insişti, Elijah, spuse R. Daneel. Este sincer şi ne va ajuta. Toate acestea sunt evidente în cerebro-analiza lui.
– Bine. Atunci eu plec spre casă. Vreau să mă îngrijesc ca Jessie şi Bentley să reînceapă o existenţă normală. Şi vreau să dorm… Daneel, tu vei rămâne pe Pământ după plecarea spaţialilor?
– Nu am fost informat, răspunse robotul. De ce întrebi?
Baley îşi muşcă uşor buza.
– Nu crezusem că voi spune vreodată aşa ceva unui robot, însă… am încredere în tine. Ba chiar te admir. Eu sunt prea bătrân ca să părăsesc vreodată Pământul, dar când şcolile pentru emigranţi vor fi înfiinţate, voi avea grijă de Bentley. Poate dacă într-o bună zi, tu şi Bentley, împreună…
– Poate, încuviinţă R. Daneel inexpresiv.
Robotul se întoarse spre Enderby, care îi privea cu o expresie sfârşită, înapoia căreia se citea totuşi revenirea vitalităţii.
– Prietene Julius, spuse R. Daneel, am încercat să înţeleg unele remarci pe care Elijah mi le-a adresat mai devreme. Poate că am început să le înţeleg deoarece, în mod neaşteptat, mi se pare că distrugerea a ceea ce nu ar trebui să existe — mai precis, distrugerea a ceea ce voi, oamenii, numiţi „rău” — este mai puţin justificată şi mai puţin dezirabilă decât transformarea răului în ceea ce voi numiţi „bine”.
Ezită, apoi parcă surprins de propriile sale cuvinte, adăugă:
– Mergi şi de acum să nu mai păcătuieşti.
Brusc surâzător, Baley îl prinse pe R. Daneel de cot şi ieşiră pe uşă, unul lângă celălalt.
[1] Echivalentele româneşti ale celor două nume biblice sunt Izabela şi Ilie. Izabela a fost soţia lui Ahab, rege al Israelului. Proorocul Ilie a blestemat-o şi i-a prezis că va muri sfâşiată de câini (Biblia, Cartea întâi a Regilor). (N. trad.).
[2] Coeficient de Inteligenţă (n. trad.).
[3] Expresia originală, „a painted Jezebel”, este folosită în limba engleză pentru a desemna o femeie de moravuri uşoare (n. trad.).
[4] Satelit natural al lui Saturn (n. trad.).
[5] Satelit natural al lui Uranus (n. trad.).
[6] Râu american lung de 525 km care trece prin statele Pennsylvania şi New York (n. trad.).