Enderby încuviinţă din cap.

— Îţi repet că l-am auzit cu urechile mele.

— Asta mi se pare straniu, comisare. Dinainte de naşterea lui Bentley, Jessie nu şi-a mai utilizat niciodată prenumele întreg. Ştiu asta cu siguranţă. S-a alăturat medievaliştilor după ce renunţase la prenumele întreg. Şi în privinţa asta sunt absolut sigur. Atunci de unde o cunoştea Clousarr după numele Jezebel?

Comisarul se înroşi la faţă şi vorbi repede:

— Păi, dacă-i vorba de asta, probabil c-a zis Jessie”. Eu pur şi simplu am completat numele, în mod automat. Da, sunt sigur de asta. A zis Jessie”.

— Până acum ai fost absolut sigur c-a zis Jezebel”. Te-am întrebat de câteva ori.

— Doar nu vrei să mă faci mincinos? ridică glasul Enderby.

— Pur şi simplu mă-ntreb dacă nu cumva Clousarr n-a zis de fapt nimic. Mă-ntreb dacă nu cumva ai inventat totul. Tu o cunoşti pe Jessie de douăzeci de ani şi tu ştii că se numeşte Jezebel.

— Ţi-ai pierdut minţile, omule!

— Chiar aşa? Unde ai fost azi după prânz? Ai lipsit cel puţin două ore.

— Mă interoghezi?

— Voi răspunde tot eu în locul tău. Ai fost în centrala atomoelectrică Williamsburg.

Comisarul sări de pe scaun. Fruntea îi sclipea, iar în colţurile gurii se zăreau stropi albi de spumă.

— Ce dracu' vrei să spui?

— N-ai fost acolo?

— Baley, eşti suspendat din funcţie! Predă-mi legitimaţia.

— Nu încă. Ascultă-mă până la capăt.

— Nici gând! Eşti vinovat. Eşti complet vinovat şi mă scandalizează tentativa ta ieftină de a mă face pe mine - pe mine! — să par că aş fi conspirat împotriva ta.

Îşi pierdu glasul pentru moment într-un chiţăit de indignare, apoi reuşi să icnească:

— De fapt, eşti arestat!

— Nu, rosti Baley apăsat, nu încă. Comisare, am în mână un blaster. Este îndreptat spre tine şi este armat. Te rog, nu încerca vreo prostie, deoarece sunt disperat şi vreau să termin ce am de spus. După aceea, n-ai decât să acţionezi după cum îţi place.

Cu ochii holbaţi, Enderby se zgâi la ţeava ameninţătoare din mâna detectivului.

— Baley, se bâlbâi el, pentru asta capeţi douăzeci de ani în cel mai adânc nivel al închisorii Oraşului.

R. Daneel se mişcă pe neaşteptate şi mâna sa prinse încheietura lui Baley. Vorbi încet:

— Nu pot permite aceasta, partenere Elijah. Nu trebuie să pricinuieşti nici un rău comisarului.

Pentru prima dată de când R. Daneel intrase în Oraş, comisarul i se adresă direct:

— Tu, ţine-l! Legea 1!

— Nu intenţionez să-i fac nici un rău, Daneel, spuse repede Baley, dacă-l vei împiedica să mă aresteze. Ai spus că mă vei ajuta să rezolv cazul. Mai am patruzeci şi cinci de minute.

Fără să elibereze încheietura lui Baley, R. Daneel zise:

— Comisare, cred că Elijah trebuie lăsat să vorbească. Mă aflu chiar în acest moment în legătură cu dr. Fastolfe…

— Cum? Cum? se răsti Enderby.

— Am asupra mea o unitate subeterică autonomă, răspunse robotul.

Comisarul rămase cu ochii holbaţi la el.

— Mă aflu în legătură cu dr. Fastolfe, urmă inexorabil R. Daneel, care mi-a spus că ai lăsa o impresie neplăcută dacă ai refuza să îl asculţi pe Elijah. Ar putea urma nişte implicaţii care să te afecteze negativ.

Enderby se lăsă să cadă în scaun, amuţit.

— Comisare, vorbi Baley, afirm că azi ai fost în centrala atomoelectrică Williamsburg, ai obţinut pulverizatorul alfa şi i l-ai dat lui R. Sammy. În mod deliberat ai ales centrala Williamsburg, pentru a mă învinovăţi. Ba chiar ai profitat de revenirea lui Gerrigel, pentru a-l invita la Departament şi a-i înmâna o baghetă de dirijare reglată greşit în mod premeditat, pentru a-l duce în magazia de resurse fotografice, unde să-l descopere pe R. Sammy. Te-ai bizuit pe el pentru a pune un diagnostic corect în privinţa distrugerii robotului.

Detectivul coborî blasterul.

— Dacă doreşti să mă arestezi, dă-i drumul, dar Oraşul Spaţial nu se va mulţumi cu atât.

— Motivul? se bâlbâi Enderby cu răsuflarea întretăiată. (Ochelarii i se aburiseră şi-i scoase de la ochi, iar în absenţa lor îşi recăpătă expresia neajutorată şi cumva vagă.) Ce motiv aş fi avut să procedez aşa?

— M-ai adus într-o situaţie dificilă, nu? Va pune un băţ în spiţele anchetei Sarton, nu? în plus, R. Sammy ştia prea multe.

— Prea multe despre ce, pentru numele lui Dumnezeu?

— Despre felul în care un spaţial a fost asasinat acum cinci zile şi jumătate. Comisare, tu l-ai ucis pe Sarton în Oraşul Spaţial!

Cel care vorbi fu R. Daneel. Enderby putu doar să-şi încleşteze mâinile în păr şi să scuture din cap.

— Partenere Elijah, rosti robotul, mă tem că ipoteza aceasta este discutabilă. După cum ştii, este imposibil ca asasinul doctorului Sarton să fi fost comisarul Enderby.

— Ascultaţi atunci. Ascultaţi-mă! Enderby m-a implorat pe mine să preiau cazul, nu l-a repartizat nici unuia dintre detectivii care aveau o clasificare superioară mie. A făcut asta din câteva motive. În primul rând, am fost colegi de şcoală şi s-a gândit că va putea conta pe faptul că nu m-aş putea gândi niciodată că un vechi prieten şi un superior respectat ar putea fi un criminal. Altfel spus, a contat pe binecunoscuta mea loialitate. În al doilea rând, ştia că Jessie făcea parte dintr-o organizaţie clandestină şi se aştepta să mă poată îndepărta de la conducerea anchetei sau să mă şantajeze pentru a-mi obţine tăcerea, dacă mă apropiam prea mult de adevăr. De fapt, nu-şi făcea prea multe griji în direcţia respectivă. La început, s-a străduit din răsputeri să-mi trezească neîncrederea faţă de tine, Daneel, şi să se asigure că noi doi aveam ţeluri opuse. Ştia de declasificarea tatălui meu şi putea să bănuiască felul în care voi reacţiona. Vedeţi, este un avantaj ca ucigaşul să conducă ancheta asupra propriei sale crime.

Comisarul îşi regăsi glasul şi vorbi slab:

— Cum aş fi putut să ştiu despre Jessie? Se răsuci spre robot: Tu! Dacă transmiţi asta spre Oraşul Spaţial, spune-le că-i o minciună! O minciună!

Baley interveni, ridicând vocea pentru o clipă şi apoi o coborî într-un soi straniu de calm încordat:

— Este sigur că puteai să ştii despre Jessie. Eşti medievalist şi faci parte din organizaţie. Ochelarii de modă veche! Ferestrele! Este evident că temperamentul tău are această orientare. Există însă dovezi şi mai clare.

Cum a aflat Jessie că R. Daneel era robot? La momentul respectiv, am fost extrem de derutat. Desigur, acum ştim că a aflat prin organizaţia medievalistă din care făcea parte, dar explicaţia nu face decât să deplaseze întrebarea cu un pas mai înapoi. De unde ştiau medievaliştii? Comisare, tu însuţi ai răspuns la întrebarea aceasta prin ipoteza că Daneel a fost recunoscut ca robot în timpul incidentului din magazinul de pantofi. Eu n-am crezut teoria asta. N-am putut s-o cred. Când l-am văzut prima dată pe R. Daneel, l-am considerat om şi n-am nici o problemă cu vederea.

Ieri l-am rugat pe dr. Gerrigel să vină de la Washington. Ulterior am decis că aveam nevoie de el din mai multe motive, dar, în clipa când i-am telefonat, unicul meu scop fusese să testez dacă îşi va seama că Daneel este robot, fără să fi ştiut nimic de la mine.

Comisare, nu şi-a dat seama! I l-am prezentat pe Daneel, a dat mâna cu el, am discutat toţi trei şi abia după ce subiectul a ajuns la roboţii umanoizi, a înţeles natura lui Daneel. Iar el era dr. Gerrigel, principalul expert pământean în roboţi! Vrei să spui că o mână de zurbagii medievalişti ar fi mai pricepuţi decât el, în condiţii de confuzie şi tensiune, şi în plus ar fi atât de siguri pe verdictul lor încât să pună toată organizaţia la treabă pornind de la impresia că Daneel ar fi robot?

Este evident că medievaliştii trebuie să fi ştiut din capul locului că Daneel era robot. Incidentul din magazinul de pantofi a fost pregătit în mod deliberat pentru a-i demonstra lui Daneel şi, prin intermediul său, Oraşului Spaţial, amploarea sentimentelor antirobot din Oraşul New York. A fost menit să deruteze situaţia, să deturneze suspiciunile de la individ spre populaţie ca un tot.