— Nu contează asta, mormăi el răguşit. De ce pleacă spaţialii?

— Proiectul nostru s-a încheiat, răspunse robotul. Suntem convinşi că pământenii vor coloniza alte planete.

— Aţi devenit aşadar optimişti?

Baley trase primul fum de tutun liniştitor şi simţi că-şi stăpâneşte mai bine emoţiile.

— Eu am devenit. De mult timp, noi, cei din Oraşul Spaţial, am căutat să schimbăm Pământul prin modificarea economiei sale. Am încercat să introducem propria noastră cultură C/Fe. Guvernul vostru planetar şi diversele forme de conducere ale Oraşelor au cooperat cu noi, fiindcă era convenabil să o facă. Cu toate acestea, după douăzeci şi cinci de ani am ajuns la concluzia că eşuasem. Cu cât ne străduiam mai tare, cu atât partidul opozant al medievaliştilor devenea mai puternic.

— Ştiu toate astea, încuviinţă Baley apoi îşi zise: „Zadarnic! îmi va spune totul în modul lui specific, ca un automat de înregistrare.”

În gând, zbieră spre R. Daneel: „Maşină ce eşti!”

— Dr. Sarton, continuă imperturbabil R. Daneel, a fost primul care a emis teoria conform căreia ar trebui să ne schimbăm tactica. Trebuie mai întâi să găsim un segment al populaţiei Pământului care să dorească ceea ce dorim noi sau care să poată fi convins în această direcţie. Prin încurajarea şi ajutorul acordat persoanelor respective, am putea transforma mişcarea într-una nativă, nu venită din exterior. Dificultatea o constituia găsirea elementului nativ cel mai adecvat pentru scopurile noastre. Tu însuţi, Elijah, ai fost un experiment interesant.

— Eu? Eu? Ce vrei să spui?

— Ne-am bucurat că ai fost recomandat de comisarul Enderby. Pe baza profilului tău psihic, am apreciat că eşti un specimen util, iar cerebro-analiza, proces pe care l-am aplicat asupra ta imediat ce ne-am întâlnit, mi-a confirmat estimarea respectivă. Elijah, tu eşti un om practic. Nu îţi pierzi vremea, meditând romantic asupra trecutului Pământului, în ciuda interesului tău sănătos faţă de acesta. Pe de altă parte, nici nu îmbrăţişezi cu încăpăţânare cultura de tip Oraş a Pământului actual. Am considerat că oamenii ca tine sunt cei care i-ar putea conduce din nou pe pământeni spre stele. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care dr. Fastolfe a fost nerăbdător să te vadă ieri dimineaţă.

În acelaşi timp, spiritul tău practic era stânjenitor de intens. Refuzai să înţelegi că slujirea fanatică a unui ideal, chiar dacă ar fi fost vorba despre un ideal fals, ar putea determina un individ să acţioneze cu totul diferit faţă de capacităţile sale obişnuite, de exemplu să traverseze noaptea ţinutul din exteriorul Oraşului, pentru a ucide pe cineva pe care îl consideră un duşman înverşunat al cauzei sale. De aceea nu ne-a surprins prea mult că ai fost destul de încăpăţânat şi îndrăzneţ pentru a încerca să dovedeşti că asasinatul era o înşelătorie. Într-un fel, reacţia aceasta a dovedit că erai omul pe care îl doream pentru experimentul nostru.

— Pentru numele lui Dumnezeu, despre ce experiment este vorba? lovi Baley cu pumnul în masă.

— Experimentul prin care să te convingem că răspunsul la toate problemele Pământului îl constituie colonizarea.

— Ei bine, în privinţa asta trebuie să recunosc — m-aţi convins.

— Da, sub influenţa narcoticului cuvenit.

Dinţii lui Baley se descleştară de pe muştiuc şi detectivul prinse în ultima clipă pipa care îi căzu din gură. Revăzu cu ochii minţii scena din domul Oraşului Spaţial. Revenirea sa treptată la conştiinţă după şocul cauzat de aflarea faptului că R. Daneel era totuşi un robot… degetele blânde ale acestuia ciupindu-i uşor pielea braţului… aşchia subcutanată întrezărindu-se întunecat sub epidermă şi apoi dizolvându-se.

— Ce era în aşchia subcutanată? întrebă el înecându-se.

— Nimic care să te alarmeze, Elijah. Un narcotic slab, menit să îţi sporească receptivitatea mentală.

— De aceea eram în stare să cred orice mi-aţi fi spus. Aşa este?

— Nu tocmai. Nu ai fi crezut nimic care ar fi fost străin şablonului tău de gândire fundamental. De fapt, rezultatele experimentului au fost dezamăgitoare. Dr. Fastolfe sperase că vei deveni un susţinător fanatic al ideii şi i te vei dedica în exclusivitate. Tu însă ai aprobat-o mai degrabă distant, şi nimic mai mult. Spiritul tău practic bloca orice dezvoltare ulterioară. În felul acela am înţeles că singura noastră speranţă o reprezentau indivizii romantici, dar, din nefericire, aceştia erau cu toţii medievalişti — reali sau potenţiali.

Baley se simţi absurd de mândru de sine, mulţumit de caracterul său încăpăţânat şi fericit că-i dezamăgise pe spaţiali. N-aveau decât să experimenteze cu alţii.

— Aşa că acum, rânji el larg, aţi abandonat şi vă-ntoarceţi pe planetele voastre?

— Nu, nici vorbă. Cu câteva clipe în urmă, am spus că am fost convinşi că pământenii vor coloniza alte planete. Tu ne-ai oferit răspunsul.

— Eu vi l-am oferit? Cum?

— I-ai vorbit lui Francis Clousarr despre avantajele colonizării. După aprecierea mea, ai vorbit destul de înfocat. Cel puţin experimentul nostru asupra ta a avut acest rezultat. Iar proprietăţile cerebro-analitice ale lui Clousarr s-au modificat. Desigur, foarte discret, dar s-au modificat.

— Adică l-am convins că am dreptate? Nu cred aşa ceva!

— Nu, convingerea nu este nici simplă, nici instantanee, dar modificările cerebro-analitice au demonstrat conclusiv că minţile medievaliştilor sunt deschise faţă de genul acela de persuasiune. Eu însumi am continuat experimentările. Când am părăsit oraşul enzimelor, pe baza schimbărilor de natură cerebrală ale lui Clousarr am bănuit ce se întâmplase între voi doi şi am făcut propunerea unei şcoli pentru emigranţi ca modalitate de asigurare a viitorului copiilor săi. El a respins-o, dar, din nou, aura i s-a modificat şi mi s-a părut destul de evident că acesta este unghiul optim de abordare.

R. Daneel tăcu câteva clipe, apoi continuă:

— Aşa-numitul medievalism dovedeşte dorinţă de pionierat. Desigur, direcţia în care se manifestă dorinţa aceasta este chiar Pământul, care se află cel mai aproape şi deţine precedentul unui trecut măreţ. Însă perspectiva altor planete este oarecum similară şi romanticii se pot reorienta cu uşurinţă, la fel cum Clousarr a simţit atracţia respectivă în urma prelegerii tale.

După cum poţi vedea, noi, cei din Oraşul Spaţial, obţinusem deja succesul fără să o fi ştiut. Factorul de instabilitate îl reprezentam noi înşine, nu ceea ce încercasem să implementăm. Noi am fost cei care am determinat cristalizarea în medievalism a impulsurilor romantice ale pământenilor şi am amorsat organizarea lor. La urma urmelor, medievaliştii sunt cei care doresc să distrugă obiceiurile actuale, nu funcţionarii din Oraşe, care au cel mai mult de câştigat din păstrarea situaţiei existente. Dacă părăsim Oraşele acum, dacă nu îi irităm pe medievalişti prin prezenţa noastră permanentă, astfel încât să se dedice Pământului şi numai Pământului, fără putinţă de a mai fi deturnaţi, dacă lăsăm în urmă câţiva indivizi obscuri sau nişte roboţi ca mine, care, împreună cu pământenii simpatizanţi, ca tine, pot înfiinţa şcolile pentru emigranţi despre care vorbeam, medievaliştii îşi vor întoarce în cele din urmă privirea şi în afara Pământului. Ei vor avea nevoie de roboţi şi fie îi vor obţine de la noi, fie îi vor construi singuri. Vor dezvolta o cultură C/Fe care va fi adecvată pentru ei.

Fusese un discurs lung pentru R. Daneel. Probabil că-şi dăduse el însuşi seama de acest lucru, deoarece, după altă pauză, rosti:

— Ţi-am spus toate acestea pentru a îţi explica de ce este necesar să acţionăm într-o modalitate care ţi-ar putea pricinui un rău.

Baley se gândi cu amărăciune: „Robotul n-are voie să pricinuiască vreun rău omului, decât dacă se poate gândi la un mod prin care să demonstreze că totul este spre binele final al omenirii.”

— O clipă, spuse el, dă-mi voie să te întreb un lucru concret. Veţi reveni pe planetele voastre şi veţi anunţa că un pământean a ucis un spaţial, dar n-a fost pedepsit. Lumile Exterioare vor solicita o compensaţie din partea Pământului şi, te avertizez, Pământul nu mai are chef de un asemenea tratament. Vor urma conflicte.